Ordonanța asiguratorie europeană
În Jurnalul European nr. 189/59 din data de 27.06.2014 a fost publicat Regulamentul UE nr. 655/2014 privind instituirea unei proceduri pentru ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială.
Prin această procedură se permite unui creditor să obțină o ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare prin care să împiedice punerea în pericol a executării ulterioare a creanței creditorului prin transferul sau prin retragerea fondurilor, până la concurența cuantumului specificat în ordonanță, pe care îl deține debitorul sau care este deținut în numele lui într-un cont bancar deținut într-un stat membru.
Procedura ordonanței asiguratorii se aplică tuturor creanțelor civile și comerciale în cauze transfontraliere. Cauzele transfrontaliere sunte acelea în care contul bancar care urmează să fie indisponibilizat se află în alt stat decât (i) statul instanței sesizate sau (ii) statul în care creditorul își are domiciliul/sediul.
Aceste dispoziții nu se aplică pentru: (i) drepturi de proprietate care decurg dintr-un regim matrimonial sau dintr-o relație considerată de legea aplicabilă unei astfel de relații ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei, (ii) testamente și succesiuni, inclusiv obligațiile de întreținere rezultate ca urmare a unui deces, (iii) creanțe față de un debitor în legătură cu care au fost deschise proceduri de faliment, proceduri pentru lichidarea, (iv) societățile insolvabile sau pentru persoane juridicecare au incheiat acorduri amiabile, concordate sau alte proceduri similare, (v) cauze in materia securitatii sociale, sau (vi) ) cauze in materia arbitrajului.
Ordonanța asiguratorie se poate obține în următoarele cazuri: (i) înainte de inițierea de către creditor a procedurii pe fond într-un stat membru împotriva debitorului sau în orice moment pe durata procedurii, până la pronunțarea hotărârii sau la aprobarea sau încheierea unei tranzacții judiciare, sau (ii) după ce creditorul a obținut într-un stat membru o hotărâre judecătorească, o tranzacție judiciară sau un act autentic care impune debitorului să plătească creanța creditorului.
Competența pronunțării unei ordonanțe asiguratorii aparține instanțelor de judecată din statul membru care au competența să judece cauza pe fond, în cazul în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, o tranzacție judiciară sau un act autentic. Pe cale de excepție, daca debitorul are calitate de consumator, competența va aparține instanțelor din statul unde acesta își are domiciliul.
În cazul existenței unei hotărâri judecătorești, competența va aparține instanțelor judecătorești competente din statul unde s-a pronunțat hotărârea judecătorească.
În siutația în care creditorul are un act autentic, competența de emitere a ordonanței asiguratorii aparține instanțelor din statul unde a fost încheiat respectivul act.
Cererea trebuie să cuprindă următoarele informații:
(i) denumirea și adresa instanței la care este depusă cererea,
(ii) detalii privind creditorul: numele și datele de contact și, după caz, numele și datele de contact ale reprezentantului creditorului, precum și, dacă creditorul este o persoană fizică, data nașterii sale și, dacă se aplică sau dacă este disponibil, numărul de identificare sau numărul pașaportului acestuia, sau dacă creditorul este o persoană juridică sau orice altă entitate care are capacitate procesuală activă sau pasivă în temeiul dreptului unui stat membru, statul de constituire, înființare sau înregistrare al acestuia și numărul de identificare sau de înregistrare al acestuia sau, în cazul în care nu există un astfel de număr, data și locul constituirii, înființării sau înregistrării sale,
(iii) detalii privind debitorul: numele și datele de contact și, după caz, numele și datele de contact ale reprezentantului debitorului, precum și, dacă debitorul este o persoană fizică, data nașterii sale și numărul de identificare sau numărul pașaportului acestuia, sau, dacă debitorul este o persoană juridică sau orice altă entitate care are capacitate procesuală activă sau pasivă în temeiul legislației unui stat membru, statul de constituire, înființare sau înregistrare a acestuia și numărul de identificare sau de înregistrare al acestuia sau, în cazul în care nu există un astfel de număr, data și locul constituirii, înființării sau înregistrării sale,
(iv) un număr prin care banca poate fi identificată, precum IBAN-ul sau BIC-ul acestuia și/sau numele și adresa băncii la care debitorul deține unul sau mai multe conturi care urmează să fie indisponibilizate,
(v) dacă este disponibil, numărul contului sau al conturilor care urmează să fie indisponibilizat/indisponibilizate și, într-un astfel de caz, precizarea dacă alte conturi deținute de debitor la aceeași bancă ar trebui indisponibilizate,
(vi) în cazul în care niciuna dintre informațiile cerute la litera iv nu poate fi furnizată, o declarație privind faptul că s-a introdus o cerere pentru obținerea de informații privind contul sau conturile debitorului, în cazul în care o astfel de cerere este posibilă, și o indicare a motivelor pentru care creditorul crede că debitorul deține unul sau mai multe conturi într-o bancă dintr-un anumit stat membru,
(vii) cuantumul pentru care se cere ordonanța asigurătorie,
(viii) o descriere a tuturor circumstanțelor relevante care justifică emiterea ordonanței asigurătorii,
(ix) indicarea motivelor pentru care creditorul crede că ar trebui să fie exonerat de furnizarea unei garanții,
(x) o listă a probelor furnizate de către creditor,
(xi) o declarație prin care să se menționeze dacă creditorul a depus la alte instanțe sau autorități o cerere de emitere a unei ordonanțe naționale echivalente sau dacă o astfel de ordonanță a fost deja obținută sau refuzată și, în cazul în care a fost obținută, măsura în care a fost executată,
(xii) menționarea opțională a contului bancar al creditorului care va fi folosit de debitor pentru orice plată voluntară a creanței,
(xiii) o declarație conform căreia informațiile furnizate de creditor în cadrul cererii sunt adevărate și complete în măsura cunoștințelor de care acesta dispune și potrivit căreia creditorul este conștient de faptul că orice declarație falsă sau incompletă făcută intenționat poate avea consecințe juridice în temeiul dreptului statului membru pe teritoriul căruia este depusă cererea sau răspunderea creditorului.
În cazul formulării cererii de emitere a ordonanței asiguatorii, acesta, în cazul în care la data depunerii cererii nu era demarată o procedură pe fond, are obligația de a face dovada începerii unei astfel de proceduri în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de emitere a ordonaței asiguratorii sau 14 zile de la data emiterii ordonanței daca aceasta este ulterioară.
În aceasta procedură debitorul nu va fi notificat cu privire la depunerea cererii de emitere a unei ordonanțe asiguratorii și nici nu va fi audiat.
Procedura ordonanței asiguratorii presupune plata unei garanții de către creditor indiferent daca acesta a obținut sau nu o hotărâre judecătorească.
Procedura ordonanței asiguratorii permite creditorului care a obținut o hotărâre judecătorească să solicite instanței ca acesta să solicite autorității competente din statul unde se afla banca unde creditorul are bănuieli că debitorul are conturi bancare să comunice numele băncii și conturile debitorului.
Împotriva ordonanței asiguratorii creditorul și debitorul sunt în drept de a formula cale de atac in termenle stipulate expres de Regulament.
